De vorba cu Mihai Albu

Tinand cont de faptul ca ii urmaresc activitatea inca de cand eram in clasa a 8-a, era de inteles sentimentul avut... Am inspirat adanc si am intrat curajoasa in atelierul designer-ului meu preferat. Privirea mi-a fost acaparata imediat de sutele de perechi de pantofi din intreaga incapere... Recunosc, ma simteam ca un copil la Disneyland!

5 minute mai tarziu a aparut Mihai Albu, cu un zambet extrem de prietenos si binevoitor. "Cum vi se pare atelierul?", m-a intrebat pe un ton extrem de cald si de voios. In gandul meu era un amestec intre "fascinant", "exceptional" si "primitor" insa i-am spus ca este un vis implinit.

Sa repet faptul ca eram incojurata de sute de pantofi de diferite forme si culori? Emotiile s-au scurs pe parcursul interviului, in mare parte datorita raspunsurilor sincere si a naturaletii sale. Pasiunea cu care designer-ul mi-a povestit despre munca sa, despre inceputuri dar si despre cele mai mari realizari, justifica succesul bine-meritat pe care il are in prezent dar si aparitiile sale din Vogue Italia...

S.F.: Cum arata perioada de inceput a designer-ului Mihai Albu?

M.A.: Totul a inceput din timpul facultatii la Institutul de Arhitectura. Pe atunci, pe langa faptul ca eram student, cochetam foarte mult cu design-ul de produs. Foarte mult am lucrat pentru Fondul Plastic si ca sa-mi intregesc veniturile ca student dar si fiindca imi facea foarte mare placere. Acest lucru a avut o evolutie crescanda, avand destul de mare succes inainte de '90 expuneam creatii de marochinarie, incaltaminte, precum si tot felul de lucrari de arta decorativa. Am terminat Insititutul de Arhitectura in 1990, exact in anul de dupa Revolutie, an in care am avut mai multe optiuni. As fi putut sa-mi deschid un birou de arhitectura, sa emigrez, cum au facut majoritatea colegilor mei de facultate sau sa continui ce am inceput in timpul facultatii, adica sa proiectez  lucrari de design. Am deschis o firma in 1990, in luna mai, care a avut multe domenii de activitate: pe langa arhitectura, design de produs, erau si organizari de spectacole si show-uri de moda. Succesul pe care l-am avut inainte de '90 a dat roade si dupa '90. Dupa revolutie, arhitectura nu avea cautare, poate chiar deloc, romanii nefiind pregatiti sa construiasca, deschiderea avand loc dupa 96.

S.F.: Ce alte proiecte de design ati avut?

M.A.: Am proiectat de la corpuri de iluminat, bormasine pana la statii de autobuz, tot felul de lucrari de design. De asemenea, am colaborat cu Jean Valvis pentru proiectarea brand-ului Dorna.

S.F.: Povestea pantofilor cum a inceput?

M.A.: Cum v-am spus deja, inainte de '90 am proiectat incaltaminte si marochinarie pentru Fondul Plastic. Pantofii erau tip espadrile pe care le-am reinterpretat facandu-le din piele. Din 1994 am inceput sa concep incaltaminte de dama.

S.F.: Aveti o preferinta din randul colectiilor de la inceputul carierei pana in prezent?

M.A.: Au fost momente si momente... Asa cu placere, imi amintesc cand am prezentat pe podium o colectie de accesorii pentru prima data in Romania si din cate am constatat, chiar in lume. De obicei accesoriile nu se prezinta singure, se prezinta ca un tot unitar. Marile case de moda si in general designerii prezinta vestimentatie si accesorii. Eu am avut o colectie in 2001 integral din accesorii, prezentata pe podium. Toata lumea era destul de reticenta, dar puse intr-un anumit cadru si intr-un anumit concept, a fost un super show de care s-a scris mult la vremea respectiva. A fost prima colectie prezentata de mine, sub numele meu. S-a numit "Alone" pentru ca pana in 2001 am colaborat cu diversi designeri care se ocupau de partea vestimentara, iar eu intregeam conceptul colectiei. Am colaborat cu multi designeri dar intotdeauna am avut grija sa prezint si eu colectia mea. Pe vremuri am colaborat cu designeri renumiti de la Razvan Ciobanu, pana la Zina Dumitrescu, fiecare dintre acestia avand propriul concept de show iar eu ma transpuneam in conceptul si viziunea lor, in asa fel incat sa se remarce partea vestimentara (bineinteles,nu aveau niciun interes sa scoata in evidenta lucrarile mele). Ei alegeau tema, cadrul, conceptul, firul prezentarii iar partea mea era sa fac in asa fel incat sa asigur un tot unitar prin accesorii. Nu am reusit niciodata pana atunci sa ma exprim suficient, sa arat tendinte, sa arat pana unde se poate merge, pentru ca de obicei ei nu prezentau avangarda, iar eu incercam sa fiu cu un sezon sau doua inainte. De aceea am simtit nevoia sa fac si prezentarea mea, sa arat ce se poate concepe. De fiecare data incerc sa prezint propriile teme, propriile linii pe care le propun pentru sezoanele urmatoare. Tot ce  prezint pe podium sunt doar directii, idei, uneori extreme in asa fel incat sa se vada ca este ceva ce nu seamana cu nimic altceva. Se cauta foarte mult partea artistica a show-ului care sa redea cat mai fidel tema colectiei. In alta ordine de idei, lucrez pe 3 linii distinctive: linia de magazine, o linie relativ normala care preia teme din colectiile prezentate pe podium, dar mult mai purtabile; a doua linie este cea pentru colaboratori, pentru designeri in ideea intregirii conceptului lor artistic iar cea de-a treia linie, poate cea mai importanta, cea care asigura notorietate, cea care ma umple pe dinauntru, este linia de podium.

S.F.: O linie de podium de succes este colectia de primavara-vara "Butterfly". Care este povestea acesteia?

M.A.: Colectia "Butterfly" e intr-adevar o colectie de podium, e lucrata pe tocuri de 19 cm, in care se redau  tema se pastreaza si pentru linia de magazine, insa pe tocuri ceva mai mici. Se pastreaza detalii, concepte, culori... Mi-am ales un concept delicat, vesel care sa sugereze bucuria de soare si de viata.

S.F.: Ce a influentat colectia "Butterfly"?

M.A.: Pentru toamna-iarna culorile sunt mai terne, totul este mai sobru. Pentru primavara-vara intotdeauna am apelat la culori mai tari si in general la alaturari neobisnuite de culoare. De data aceasta am simtit ca ceva mai rafinat, ceva mai senzual si ceva mai cald, cum ar fi pastelurile, degradeurile, culorile sidefate,  ar avea mare succes pentru sezonul acesta. Si atunci, paleta de culori mi-a sugerat un fluture, de aici mi-am dezvoltat tema. Colectia este de 18 piese dar doar 12 dintre ele au elemente si detalii de fluturi situate in locuri neobisnuite. Nu este o tema noua, aceasta fiind abordata de ani de zile de mai toate casele de moda. M-am documentat foarte bine ca nu cumva creatiile mele  sa semene cu altceva facut deja si am avut surpriza ca tot ce am desenat si tot ce am conceput nu a avut nici cea mai mica trimitere catre ceva deja realizat. De exemplu, aparitia detaliului de aripa in platou, in toc sau in talpa.

S.F.: Cum caracterizati stilul creatilor Mihai Albu?

M.A.: Stilul meu e consecvent, doar temele se schimba. Ca si compozitie, structura si formula artistica provine dintr-un stil arhitectural, poate nu degeaba mi se spune arhitectul pantofilor! (zambeste) De-alungul timpului am ales teme ca deconstructivismul, cubismul, art-nouveau etc.

S.F.: Pe parcursul timpului au existat tot felul de trend-uri in materie de incaltaminte... Cum vedeti evolutia tendintelor?

M.A.: Nu ma intereseaza foarte mult tendintele propuse de casele mari. Pana la urma trebuie sa ai stilul tau, teme tale, dar ele intr-adevar, nu pot sa contrazica firul logic si firesc al evolutiei modei. Nu poti sa incerci sa impui un  alt varf de pantof cand tendinta este opusa. Varful foarte ascutit sau varful foarte rotund, retro sunt alte exemple de genul acesta. Cand s-a consumat efectul de varf super-ascutit, el fiind deja interpretat pe toate temele, moment in care "s-a dezintegrat". Atunci mai toate casele mari au recurs la varful foarte rotunjit, un trend diametral opus. De la varful acela rotunjit, a inceput sa se mai ascuta putin, sa se aplatizeze, sa se adauge platforma, moment in care se va consuma si acesta. Atunci vor interveni noi modificari in forma.

S.F.: Aveti designeri preferati?

M.A.: Nu! Ma documentez foarte bine, studiez evolutiile tuturor designerilor, iar daca poate intr-un sezon imi place de cativa, in sezonul urmator situatia se poate schimba. Nu au o evolutie constanta din punctul meu de vedere. Chiar in cazul meu, probabil, exista sezoane mai bune si sezoane mai rele. Oricum nu cred ca exista cineva, consumator de moda, care sa prefere o singura casa de moda sau un singur designer.

S.F.: Christian Louboutin a spus ca tocurile sunt asemenea unui orgasm. In ce masura sunteti de acord cu aceasta afirmatie?

M.A.: Nu doresc sa comentez afirmatia lui Louboutin, insa pot sa va spun ca intr-adevar, marea majoritate a femeilor au un fetis catre pantofi, o mare placere in a achizitiona accesorii in general, uneori poate chiar nu ajung sa poarte ce-si cumpara...

S.F.: Care este argumentul dumneavoastra de a convinge o femeie adepta a balerinilor sa poarte tocuri?

M.A.: Sunt momente din zi cand se poarta anumite stiluri. Eu creez incaltaminte de ocazie. Daca la un eveniment de covorul rosu o femeie vrea sa se duca in tenisi, sa se duca. Insa nu cred ca respectiva face o alegere foarte buna. asa cum tocurile in general, mai ales cele foarte subtiri si foarte inalte sunt de ocazie, nu sunt de umblat ziua, la cumparaturi. Asta este o greseala facuta de multe romance... Tocurile se poarta in anumite ocazii, mai ales cele inalte. La evenimente speciale, cum ar fi o receptie, un bal. Balerinii se poarta ziua, e o incaltaminte usoara care poate fi si eleganta dar este o incaltaminte de zi, cel mult de cocktail.

S.F.: Stilul carui redactor sef din aria revistelor de moda vi se pare cel mai apropiat gusturilor dumneavoastra?

M.A.: Imi place stilul noului editor Vogue, Emmanuelle Alt.

S.F. Definiti stilul feminin.

M.A.: Cred ca este capacitatea de a te adapta tendintelor, in asa fel incat sa te avantajeze.