Stiri Mondene
Concursuri bucharest fashion week 2009
 - stilfemininjoburi

Parola uitata? Creare cont
Bucharest Fashion Week 2011

In San Juan, pe drumul spre Gonzo

Vineri, 25 Noiembrie 2011
In San Juan, pe drumul spre GonzoCu toate ca este suficient de colorat si de amiabil, si sufletul lui Depp pare sa fie la locul potrivit, The Rum Diary esueaza in incercarea sa de a adauga suficienta concentrare sursei sale incoerente de material.

The Rum Diary
, regizat de Bruce Robinson, bazat pe unul dintre primele romane ale lui Hunter S. Thompson va fi pe placul persoanelor care adapostesc idei romantice despre alcool, jurnalism de gazeta si despre era mitica a sfarsitului perioadei Eisenhower, inceputul perioadei Kennedy, cand anii ’60 se pregateau sa inceapa.

Amatorii palariilor de paie si a ochelarilor de soare cool vor descoperi savoarea fumatului si bautului fara remuscari in mijlocul zilei.

O gluma usoara deghizata intr-o aventura salbatica, The Rum Diary este un tribut adus lui Thompson, care s-a sinucis in 2005.

Alter-ego-ul lui Thompson, un scriitor tanar numit Paul Kemp, este interpretat de Johnny Depp. Astfel filmul devine un fel de prequel al Fear and Loathing in Las Vegas (2005) a lui Terry Gilliam in care Depp l-a intruchipat pe Thompson in intreaga sa glorie Gonzo, cu camasile imprimate si halucinatiile salbatice incoltite in chelia jurnalistului.

Kemp este o varianta mai conventionala a jurnalistului Gonzo, care ajunge la noul sau loc de munca la un ziar in limba engleza din San Juan, in stransoarea unei mahmureli serioase dar foarte prezentabil in comparatie cu restul colegilor sai.

Acestia includ un fotograf dubios numit Bob Sala (Michael Rispoli) si o aratare lihnita dupa alcool cunoscuta sub numele de Moberg (Giovanni Ribisi). Cei doi devin colegii de apartament a lui Kemp si co-conspiratorii lui intr-o aventura balbaita care ii plaseaza cumva ametiti impotriva editorului ziarului interpretat de Richard Jenkins si impotriva unor dezvoltatori de imobiliare neocolonialisti.

In San Juan, pe drumul spre Gonzo

Filmul nu este “Fear and Loathing in Puerto Rico” ci mai degraba echivalentul literar al povestii de origine al unui supererou, intrucat ofera fanilor o cronica a tranformarii unui tip obisnuit intr-un arhetip admirat. “Inca nu mi-am dat seama cum sa scriu ca si mine” subliniaza la un moment dat Kemp, si pe masura ce se obisnuieste cu necesitatile noi sale slujbe si cu coruptia viciata a mediului sau, el trece prin chinurile care ii vor oferi intr-un final vocea si vocatia.

Dusmanul sau, fiecare super-erou are nevoie de unul, este Hal Anderson (Aaron Eckhart), un afacerist ce pare sa posede tot ceea ce Paul isi doreste. Hal, un predator manat de interese monetare care vrea sa exploateze o insula paradisiaca, are o casa luxurianta pe plaja, o masina sport rosie si o logodnica sexy Chenault (Amber Heard) care se pare ca prefera privirea lui Paul. Hal il vede pe Kemp ca si o tinta, oferindu-i un rol definit vag dar aparent important in planul sau de dezvoltare lucrativ. Abilitatile jurnalistice si conexiunile lui Paul par sa fie un avantaj.

Si astfel, plimbarile “imbatate” a lui Paul il conduc la o rascruce, in care Hal si Moberg reprezinta partile opuse, viziunile moralizatoare a unui viitor plauzibil. Talentul, infatisarea, educatia si manierele lui Paul pot fi vandute si adaptate cu usurinta versiunii existentei corupte a lui Hal. Sau, daca gustul pentru alcool il ajunge intr-un final din urma, acesta ar putea ajunge o epava pierduta asemenea colegului sau.

Insa Paul alege sa se transforme in Hunter S. Thompson, o evolutie prefigurata de The Rum Diary in modalitati care vor incanta devotatii curentului Gonzo.

Sala cel bine-intentionat si ciudat de practic in pofida aparentelor, este un prototip al Dr. Gonzo, avocatul voluminos care va deveni Sancho-ul pentru Quixote-le lui Thompson in Fear and Loathing in Las Vegas.

Comentariile lui Paul in timp ce urmareste o dezbatere intre Nixon si Kennedy la televizor prefigureaza atat ura fata de Nixon care va deveni una dintre cele mai mari pasiuni ale lui Thompson cat si amestecul de profetie si paranoia care va caracteriza textele sale politice “Irlandezul va castiga”, prezice el, “dar nu-l vor lasa sa traiasca”.

Pe parcursul naratiunii care ne conduce si ne deviaza in acelasi timp la un sfarsit cu o batalie intre bine si rau si castigarea fetei, Kemp isi localizeaza centrul de gravitatie etic, isi recupereaza instinctele cavaleresti si se impaca cu apetitul sau pentru un sens puternic de misiune. “Ce am luat”, intreaba el, dupa ce el si Sala se dozeaza cu un halucinogen puternic nenumit, “trebuie sa facem rost de mai mult”, declara mai tarziu, “voi pune nemernicii lumii in alerta, ca nu le am cele mai bune interese in minte”. Toate aceste declaratii luate impreuna sunt cele care vor forma cariera improbabil de reala si vie a jurnalistului, in urma evenimentelor prezentate in acest film, fiind mai mult o confirmare a legendei deja existente decat o revelatie.

Grimasele si tonalitatea vocii lui Depp sunt suficient de imperivizibile si parca joaca din spatele mastii propriei carisme. Amber Heard face tot ce-i sta in putinta pentru a-si depasi rolul strict decorativ care i-a fost incredintat, dar majoritatea scenelor sunt suficient de adecvate. Exceptia este Rispoli, a carui genialitate transpirata plina de anxietate reuseste sa adauge o oarecare autenticitate filmului. Restul este suficient de placut, ceea ce suna destul de indiguit avand in vedere reputatia lui Thompson.

In San Juan, pe drumul spre Gonzo

Adevarul este ca The Rum Diary nu-l contine pe maretul Gonzo de nici o culoare si este prea linistit pentru a transmite acea intensitate care i-a adus faima lui Thompson.

Scenaristul/regizorul Bruce Robinson este orice in afara de disciplinat…si pare sa fie inclinat sa pozitioneze pur si simplu camera pe Depp si sa-l lase sa-si faca numarul. Ceea ce Depp reuseste foarte bine, dar oricat de talentat sau de placut la privire ar fi actorul, nici el nu reuseste sa salveze in totalitate acest film.

Din pacate The Rum Diary nu este nici suficient de interesant, nici suficient de nostim. Spectatorii isi pot pierde cu usurinta rabdarea intrucat nu se ajunge la nici o corenta in nici un moment, filmul fiind format dintr-o serie de incidente deconectate.

Autor: Noemi Szoke

Te-ar putea interesa:
Mesaje (0) »
Scrie mesaj
busy
 
< Precedent   Urmator >
  • Optimism si armonie la Body Mind Spirit Festival
  • Cu toamna in par
  • Make-up trends pentru sezonul rece
  • Nunta completa si luna de miere perfecta la Targul Ghidul Miresei
  • Umbrele...de toamna
  • Cum sa ai buze frumoase
  • Confortabila, chic si versatila: vesta pentru iarna
Brumi Har
Virtual hair style studio
 
 
Add to Google
RSS 2.0   ATOM 0.3
 
© Inform Media.
Toate drepturile asupra site-ului stilfeminin.ro apartin Inform Media. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a fotografiilor din oricare pagina a site-ului stilfeminin.ro va fi posibila numai cu acordul scris al Inform Media.
Termeni si conditii