| |
The Skin I Live In, o prizoniera frumosa pierduta in labirintul lui Almodovar
|
|
Vineri, 17 Februarie 2012 |
 Momentul decisiv apare timpuriu in filmul extraordinar a lui Pedro Almodovar “The Skin I Live In”, atunci cand Robert Ledgard, un chirurg plastician si un om nebun, interpretat cu o epuizare sufleteasca impresionanta de Antonio Banderas, priveste imaginea unei femei pe peretele dormitorului sau.
Ea este mai importanta decat viata si este si mai frumoasa.
El o numeste Vera (Elena Anaya), ea sta intinsa intr-o pozitie odalisca clasica: acea sclava dintr-un harem turcesc, acea fantezie orientala reprezentata de Goya, Ingres si Manet, careia i s-a oferit aceasta noua viata opulenta si o insemnatate reverberanta, de catre Almodovar, un maestru al artei sale.
In picturile odalisce, femeile goale stau intinse de-a lungul panzei,
asemenea unor cadouri nedesfacute, existenta lor fiind disponibila
exclusiv pentru barbatii ce le picteaza si clientilor care apreciaza
asemenea voluptati feminine.
Ceva insa este diferit la Vera, desi initial acest lucru este dificil de identificat.
Ledgard traieste intr-o vila luminata de picturi imense, nuduri si
boboci, iar cand o priveste pe Vera parca vede doar o alta pictura sau
imagine.
Cu toate acestea, nu este o imagine obisnuita, este mai degraba, o
camera de supraveghere, iar Vera tocmai a incercat sa se sinucida.
Ledgard nu accepta asa ceva si fuge sa o salveze, “peticind” corpul care
constituie piesa centrala a unui mister luxuriant si imbatator.
“The Skin I Live In” cuprinde mai multe genuri atent inserate si astfel
filmul devine un mister existential, un thriller melodramatic, un horror
medical si chiar o extravaganta polimorfa.
In alte cuvinte este un film a la Almodovar, cu toate darurile pe care
acesta le presupune: o tehnica lapidara, o perversitate calculata, un
spirit inteligent. Frumusetea si spectacolul sunt la fel de prezente, in
special in Vera, care poarta mereu un costum mulat cu manusi si sosete,
si este perfect constienta de cum arata. Trebuie observat cum il
urmareste pe Ledgard cand o priveste, un releu de priviri care evoca
observatia lui John Berger: “Barbatii privesc femeile. Femeile urmaresc
cum sunt privite”. Ma intreb daca asa ne-am nascut sau asa am ajuns?
Almodovar are ideile lui, pe care le exploreaza jucaus cu fiecare cotitura a labirintului.
Povestea este imposibila, ciudata, misterioasa, nostima si fracturata,
chiar iregulata. Incepe cu o scena de oras datata “Toledo 2012” (in
Spania, nu Ohio), primul semn ca nu mai suntem in Kansas. Este un frison
intimidant al lumii viitoare, urmat de o referinta la “Citizen Kane” pe
masura ce camera trece de poarta si intra intr-o vila izolata. Acolo,
Vera traieste intr-o camera luminata, inchisa, intr-o atmosfera spartana
modernista, unde in afara de a urmari emisiuni cu natura, a practica
yoga, a scrijeli pe pereti si a crea busturi in miniatura inspirate de
formele biomorfice ale lui Louise Bourgeois, nu face mare lucru. Ledgard
o numeste pacienta sa, cu toate ca ea s-ar numi, pe buna dreptate,
prizoniera sa, precum si obiectul obsesiei sale.
Cum a ajuns Vera in acea camera si de ce, sunt doar doua dintre
multiplele mistere din “The Skin I Live In” pe care Amodovar le seamana
in naratiune asezonate cu indicii tachinante, de exemplu umbrirea unei
jumatati a fetei, o bifurcatie ce sugereaza atat sinele divizat precum
si simbolul yin-yang. Mai mult, regizorul cufunda privitorul direct
intr-o poveste care se misca neincetat, imperceptibil chiat, in unele
momente, intre prezent si trecut. La fel ca si in “Vertigo” (un alt
reper al acestui film), prezentul si trecutul exista intr-o bucla, cel
putin pentru omul obsedat. In cele din urma, punctele de galvanizare ale
acestui timp se clarifica, incluzand un accident in care sotia lui
Ladgard sfarseste arsa extrem de grav, determinand cercetarea lui pentru
un tip nou de piele.
Este nevoie de putin mai mult timp pentru a “prinde” povestea (si chiar
si atunci este o prindere nesigura), cu toate ca este imediat clar ca
exista ceva dedesubt ce ameninta sa explodeze.
Situatia Verei si schimbarile temporale ajuta la crearea unei nelinisti,
a unui haos abia controlat, a unei vibratii ingrijoratoare care devine
infricosatoare cand Ledgard isi pune un halat de laborator alb si incepe
sa manipuleze intr-un mod ciudat sange. Almodovar nu vopseste imaginea
in rosu, cel putin nu direct, prefera sa o manjeasca, introducand
stacojiul usor cu ajutorul unor draperii in fata carora Ledgard tine o
prelegere in fata si in interiorul picaturilor perfect plasate pe placi
de sticla. Mai tarziu, sangele se va imprastia de-a lungul unui pat alb
intr-o frenezie de violenta abstract expresionista.
Exista momente in “The Skin I Live In” cand pare ca totul se aseaza la
locul lui, pe masura ce complicatiile se acumuleaza peste alte
complicatii, si noi personaje si intrigi sunt introduse pe fundalul
ororii, melodramei si prostului gust.
“Esti nebun” striga un coleg catre Ledgard, care nu pare deloc surprins
de acuzatie. Mai tarziu, un violator, Zeca (Roberto Alamo), echipat
intr-un costum de tigru, suna la usa, iar intr-o noapte profetica, fiica
lui Ledgard, Norma (Blanca Suarez) cunoaste un tanar, Vicente (Jan
Cornet).
In ciuda tuturor acestor componente aflate in miscare, controlul lui
Almodovar ramane stralucit si filmul se leaga in totalitate, asigurat de
Vera si Ledgard si de o relatie care este o cutie a Pandorei din care
infloresc identitatea, genul, sexul si dorinta.
Banderas si Anaya sunt extraordinari, cu toate ca nici unul nu a fost
dirijat sa seduca asemenea altor personaje memorabile mai vechi ale
regizorului.
Vera este destul de “opaca” iar Ledgard ramane la distanta: ea este o
intrebare pe care el a pus-o, dar la care inca nu a reusit sa raspunda.
Exista o duritate vitala, in special in interpretarea lui Banderas,
intrucat actorul trece pe partea intunecata fara a-si compromite
personajul cu delicatete sau lumina. Aceasta este o turnura indrazneata,
si cu toate ca, de cele mai multe ori privirile sunt pe Anaya,
interpretarea lui Banderas “decojeste“ personajul si se baga sub piele.
Autor: Noemi Szoke
Te-ar putea interesa: O scrisoare pierduta la BulandraTeatrul Bulandra prezinta, in premiera, in 30 si 31 ianuarie, la Sala Toma Caragiu, spectacolul "O scrisore pierduta", in regia lui Doru Ana, dupa textul lui Ion Luca Caragiale, piesa cu cea mai puternica incarcatura politica scrisa vreodata in literatura romana, transmite institutia de cultura. Midnight in Paris, plictisul vechi si generatia pierdutaCateodata avem impresia ca trecutul este mai intens, mai semnificativ decat prezentul, insa acest sentiment se evapora odata cu atingerea rece a realitatii. Vremurile trecute sunt atat de ademenitoare pentru ca nu le-am trait, oricat de mult ne-am fi dorit.“Midnight in Paris”, noul film fermecator al lui Woody Allen, isi imagineaza cum ar fi daca aceasta dorinta ni s-ar indeplini. Este un film extrem de romantic, cu toate ca demonstreaza dezamagirea care umbreste fiecare expresie a romantismului.
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Optimism si armonie la Body Mind Spirit Festival  Vrei sa afli cum poti avea un suflet fericit intr-un corp sanatos? Vrei sa inveti ce schimbari trebuie sa faci in viata ta pentru a stabili echilibrul intre trup, minte si spirit? Vrei sa descoperi tehnici noi pentru a fi mai relaxat? Vrei sa gasesti instrumente care te vor ajuta sa ai o noua abordare in relatii si cariera pentru a avea succes? -
Optimism si armonie la Body Mind Spirit Festival
Cu toamna in par Vrei o schimbare de look pentru un nou anotimp? Vrei sa primesti toamna cu bratele deschise si cu un chip schimbat? Incepe cu parul - o tunsoare potrivita, care sa iti puna in evidenta trasaturile si frumusetea este primul pas in imbunatatirea look-ului. -
Cu toamna in par
Make-up trends pentru sezonul rece Privirile ucigatoare, in cel mai bun si figurat sens al cuvantului, sunt la putere in acest sezon, in materie de make-up. Pornind de la culoare si ajungand pana la schimbarea formei sprancenelor, totul in acest sezon graviteaza in jurul machiajului ochilor. -
Make-up trends pentru sezonul rece
Nunta completa si luna de miere perfecta la Targul Ghidul Miresei  Intre 27 si 29 septembrie Targul Ghidul Miresei, organizat in Centrul
Expozitional Romexpo, aniverseaza cea de a X-a editie. Organizatorii au
pregatit viitorilor miri un nou numar al revistei Ghidul Miresei si
premii de peste 10.000 de euro: o nunta completa, o luna de miere,
rochii de mireasa, accesorii, sedinte foto, muzica pentru nunta,
bijuterii si accesorii. -
Nunta completa si luna de miere perfecta la Targul Ghidul Miresei
Umbrele...de toamna Toamna se apropie si vremea capricioasa incepe sa puna stapanire pe tara noastra. In afara
de jachete, pulovere si pantaloni trebuie neaparat sa-ti accesorizezi tinuta cu noile...umbrele,
atat de necesare intr-o toamna ploioasa. -
Umbrele...de toamna
Cum sa ai buze frumoase Cine nu isi doreste buze senzuale, moi, delicate si perfect conturate? Aceasta toamna sta, in ceea ce priveste nuantele buzelor, sub semnul culorii si pasiunii. Astfel, pe scena se vor prezenta culori dintre cele mai senzuale si incitante, puternice si pline de feminitate. Make-up artistii anunta o toamna colorata si sexy, iar stilul "total make up" revine in forta, scotand astfel in evidenta intregul chip, fara a pune accent pe o singura parte a acestuia. -
Cum sa ai buze frumoase
Confortabila, chic si versatila: vesta pentru iarna Vesta confortabila este una dintre elementele esentiale ale garderobei
de iarna. Cand o porti peste o rochie draguta cu imprimeuri, o pereche
de blugi sau un pulovar, aceasta adauga un element textural cool
oricarei tinute fara a o ingreuna. -
Confortabila, chic si versatila: vesta pentru iarna
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
